Tânărul Christian Binder (n. 1986) şi-a petrecut copilăria la Braşov şi Sighişoara, iar adolescenţa la Berna. Revine în ţară cu un interes viu pentru ceea ce i se pare a fi aici „altfel“ decât în ţinuturile helvetice, un „altfel“ pe care îl valorizează a fi mai natural, mai uman, mai puţin cosmetizat. Prima sa expoziţie din anul 2008, la doar 22 de ani, a fost iniţiată de tânăra Julie Dawson, care lucra la Sighişoara ca trimisă a Fundaţiei Peace Corps. Împreună au alcătuit şi realizat tematica unei expoziţii referitoare la unele monumente neglijate datorită migraţiei acelei minorităţi care le-a dat identitate – este vorba despre expoziţia „Sinagogi din sudul Transilvaniei“, care a fost iniţial expusă la festivalul Proetnica din Sighişoara, apoi la Târgu Mureş, Bucureşti – la sediul Asociaţiei 21 Decembrie, în cadrul Zilelor Federaţiei Române a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor UNESCO – şi ulterior itinerată la, New York, Philadelphia şi Londra.
Actuala expoziţie, dedicată oraşului Braşov, este o căutare a identităţilor multiple ale oraşului natal, identităţi conferite de spaţiile arhitecturale de-a lungul a sute de ani şi până în prezent, dar şi de oameni, toate aceste identităţi aflându-se adesea într-o intersectare derutantă la prima vedere. O largă panoramare dinspre Tâmpa a Braşovului medieval este surprinsă iarna ca în peisajele unui Pieter Breughel, Braşovul industrial înfăţişează dialogul griurilor prezente în pereţii de beton şi metal dintre care se iţeşte portocaliul unei Skode de anii 70, Braşovul tranziţiei apare în mai multe imagini în care peste vechiul oraş se suprapun jalnicele reclame ale contemporaneităţii, iar Braşovul „etern“ îl găsim în sobre şi pure imagini alb-negru, multe nocturne, în care dantelăria alcătuită din lumini şi umbre sporeşte un mister ce nu se doreşte dezlegat. Inclusă în programul „Identităţi“ a Clubului UNESCO Alumnus şi prezentată publicului la iniţiativa Casei de cultură „Friedrich Schiller“, prezenta abordare tematică a Braşovului iniţiată de Christian Binder este o continuare din punct de vedere stilistic a primei sale expoziţii. Unghiul din care sesizează peisajele de azi ale Braşovului, prezenţa oamenilor ce-l populează şi folosirea frecventă a alb-negrului creează de cele mai multe ori imagini stranii, atinse parcă de eternele idei de „trecerea timpului“, „alienare“, „zădărnicie“.
Dr. Mihaela Varga
