Astăzi, în casa profesorului Ilie Dragomir, (tatal meu)au pășit cu demnitate, bătând pământul cu opincile, cu zurgălăii și bastoanele lor, CĂLUȘARII. 🔔👞
Au venit să ne amintească de un moment istoric:
📜 În 1969, Ilie Dragomir – director al Comitetului Județean de Cultură Olt – a înființat primul Festival de Căluș din România, la Slatina.
Copil fiind, îmi amintesc perfect mulțimea de spectatori care onorau acest ritual străvechi, cu respect și bucurie.
👨👩👧👦🎶
Tata a susținut un tânăr călușar pe care l-a slăvit în articole și cărți, contribuind la recunoașterea sa națională:
🎖️ Nichita Dragomira – maestru coregraf și păstrător al identității culturale locale.
⏳ Au trecut anii, iar din 2002, Călușul bate la porțile Patrimoniului UNESCO, cu sprijinul județului Olt.
✨ Iar în 2005, în calitate de lucrător UNESCO, am primit cu emoție vestea:
👉 Dansul Călușului a fost inclus în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO.
📌 Un fragment din presa vremii:
„Deși cea mai veche melodie a Călușului este atestată în secolul XVII, ritualul e mult mai vechi, derivând din practici de purificare și fertilitate ale strămoșilor noștri…”
(Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei”)
🔍 Despre ritual:
• Dansul e executat de grupuri de bărbați (număr impar)
• Vătaful coordonează
• Mutul (sau Nebunul) are rol magic și satiric
• Stegarul poartă steagul cetei
• Se poartă: pălării cu panglici, zurgălăi, bastoane și bete cruciș peste cămașă
📿⚔️🎩
🕊️ Se dansează în perioada Rusaliilor, pentru a proteja comunitatea de iele – ființe magice din mitologia românească.
În numele familiei noastre, atât eu, cât și sora mea Mihaela Dragomir, promitem să onorăm efortul de a forma o nouă ceată de călușari, demnă de frumusetea traditiei.
📣 Tradiția continuă. Respectul rămâne. Călușul trăiește.
