上的天 4 二月 2017, s-a desfasurat la Paris intalnirea de lucru intre secretarul general al clubului Alumnus, Adeline Popescu si actrita Morena Campani in vederea unui parteneriat privind aducerea in tara a unui spectacol dedicat lui OVIDIU la 2000 de ani de la moarte.
Nascut in Sulmo (azi Sulmona), provincia Aquila – 140 km de Roma, in data de 20 三月 43 i.Hr, Publius Ovidius Naso s-a stins din viata pe plaiurile romanesti in anul 17 sau 18 in orasul Tomis (azi Constanta) . Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Dupa ce isi termina studiile la Atena se intoarce la Roma si intră în cercul literar condus de Messalla Corvinus ducand o viață extravagantă lipsită de griji în mijlocul protipendadei romane. Operele lui sunt pe placul înaltei societăți și printre protectori se află însuși împăratul Augustus. După moartea lui Horatiu (8 î.Hr.), devine cel mai cunoscut și apreciat poet din Roma. In toamna anului 8 .Hr, în timp ce poetul se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără o hotărâre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Marii Negre. Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară („relegatio”) și nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”). Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost„carmen et error”, o poezie și o greșeală.Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. 在 Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus. Ovidiu a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.
