UNESCO a fost creată pentru a răspunde convingerii ferme a naţiunilor, care trecuseră prin doua conflagraţii mondiale în mai puţin de o generaţie, că acordurile politice şi economice nu sunt suficiente pentru a construi o pace de durată. Iar apărarea păcii şi condiţiile pentru o dezvoltare durabilă trebuiau construite.
“La şapte decenii de la crearea sa, UNESCO rezonează mai mult decât oricând cu aceste valori, putem construi societăţi mai durabile prin educaţie, ştiinţă, cultură şi libera circulaţie a ideilor” afirmă Irina Bokova, Director General UNESCO, adăugând că acestea sunt sursele noastre fundamentale de energie regenerabilă.”
La 16 noiembrie 1945, la Paris, 37 de state fondau Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) pentru a contribui la pacea şi securitatea lumii prin colaborarea între naţiuni în educaţie, ştiinţă şi cultură şi pentru stabilirea unui respect universal faţă de justiţie şi pentru drepturile fundamentale ale omului, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, conform Cartei Naţiunilor Unite.
În prezent, Organizatia are 195 de state membre şi nouă state asociate. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956. Organizaţia este guvernată de Conferinţa Generală şi de Consiliul executiv, iar Secretariatul, condus de directorul general, implementează deciziile luate de cele două structuri de guvernare. Directorul general al organizaţiei este Irina Bokova, din Bulgaria, prima femeie de la conducerea instituției. A preluat funcția la 15 noiembrie 2009 şi a fost realeasă pentru un al doilea mandat, în 2013.
Bugetul bianual al UNESCO este finanţat prin contribuţiile statelor membre ţi beneficiază şi de o substanţială finanţare extra-bugetară.
La 16 noiembrie, se sărbătoreşte şi Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România, începând din 2013.
În primii săi ani, UNESCO a ajutat la reconstruirea şcolilor, a bibliotecilor şi muzeelor, distruse de Al Doilea Război Mondial, şi a servit ca forum intelectual pentru schimul de idei şi cunoţtinţe ştiinţifice.
Între 1950 şi 1970, pe măsură ce s-au alăturat şi statele care îşi abia îşi câştigaseră independenţa, organiţaţia şi-a îndreptat atenţia către accesul copiilor la educaţie şi pentru combaterea analfabetismului, care au rîmas şi acum provocări majore.
UNESCO s-a aflat în fruntea mişcării de protecţie a mediului şi a sunat semnalul de alarmă în privinţa ameninţărilor la adresa biodiversităţii. Prin ProgramulOmul şi Biosfera, lansat în 1971, a căutat să reconcilieze atât utilizarea, cât şi conservarea reurselor naturale. A fost primul pas către dezvoltarea durabilă.
Campania templelor nubiene din anii 1960 nu doar a salvat faimoasele monumente ale Egiptului ameninţate de apele Nilului după construirea barajului de la Aswan, dar a şi schimbat felul în care era abordată protecţia patrimoniului cultural inpirând crearea Programului Patrimonului Umanitării . Acesta a stat la baza lărgirii sferei de interes a acţiunilor UNESCO către toate siturile cu valoare universală – materiale, imateriale şi documentare, şi apromovat respectul pentru diversitatea culturală şi pentru drepturile omului.
Prin dezvoltarea comunităţii radio şi a centrelor multimedia, prin cursurile de formare a jurnaliştilor, prin ajutorul dat guvernelor de a formula noi legi ale mediei şi încurajarea unor noi servicii de difuzare a acesteia, UNESCO a devenit campionul libertăţii de expresie şi apărării dreptului cetăţenilor de a avea acces la informaţie şi a pus fundamentul societăţilor bazate pe cunoaştere.
Evidenţiind realizările organizaţiei din ultimii doi ani, Bokova a menţionat, printre altele, eforturile de stopare a traficului ilicit de artefacte culturale, aplicarea sancţiunilor economice împotriva Statului Islamic şi afiliaţilor săi, reconstruirea în Mali a siturilor din Patrimoniul Umanităţii, dar şi promovarea educaţiei în rândul categoriilor cele mai vulnerabile sau a tinerilor pentru a-i întăti în faţa mişcărilor de radicalizare extremă.
În aceaste timpuri de imense transformări sociale, iniţiativele UNESCO se îndreaptă către investirea în educaţie, diveritate culturală şi cercetarea ştiinţifică, singurele resurse care duc către dezvoltarea unor societăţi echitabile şi sustenabile.
Milioane de fete şi băieţi din lume nu au încă acces la educaţie, analfabetismul împiedică milioane şi milioane de femei şi bărbaţi să se implice social, iar şomajul este o provocare globală, iar acestea fac ca educaţia să rămână o prioritate în noua Agendă de dezvoltare globală a comunităţii internaţionale.
Schimbările climatice, biodiversitatea în pericol şi sporirea cererii de resurse naturale solicită investirea în cercetarea ştinţifică şi formarea cercetătorilor pentru a creşte capacitatea noastră de respecta şi înţelege paneta, iar programele actuale ale UNESCO pentru oceane şi resursele de apă proaspătă aduc o importantă contribuţie.
La şapte decenii de la fondare, cultura, forţa dialogului, coeziunea socială, creşterea economică şi creativitatea rămân în centrul misiunii UNESCO şi priorităţi în Agenga de dezvoltare post 2015.
