Organizată la Muzeul „Casa Romanței” din Targoviste de Alumnus Club si Asociatia Culturala „Cetatea Romantei” , sub egida Federatiei Europene si Nord Americane a Asociatiilor si Cluburilor pentru UNESCO, presedintele Ioannis Maronitis fiind prezent, conferinta – dezbatere „Patrimoniu si Viitor – UNESCO 80”
a reprezentat un moment de mare profunzime și trăire, oferind prilejul unei reflecții autentice asupra actualității romanței românești, aducandu se in discutie dosarul de admitere in Lista Patrimoniului Imaterial.
S a incercat axarea pe radacinile identitare ale acestui popor slefuite prin cantec si cuvant, celebrand astfel Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial (17 octombrie) și aniversării a 80 de ani de la fondarea UNESCO (1945–2025)
În fiecare an, la data de 17 octombrie, România celebrează Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial – o zi dedicată valorilor necorporale care definesc spiritul unei națiuni: tradițiile, ritualurile, expresiile orale, meșteșugurile și cunoștințele transmise din generație în generație.
Este un moment de reflecție asupra modului în care trecutul trăiește în prezent și asupra responsabilității pe care o avem în păstrarea și revitalizarea acestor forme de expresie culturală.
Patrimoniul cultural imaterial nu poate fi conservat într-o vitrină. El trăiește în oameni, în comunități, în gesturi cotidiene, în cântece, în dansuri și în povești. Este fragil, dar tocmai de aceea valoros. El nu aparține unei elite, ci este moștenirea comună a celor care îl practică, îl prețuiesc și îl transmit.
Această sărbătoare națională vine, în 2025, într-un context cu o încărcătură specială: UNESCO, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, marchează 80 de ani de existență. Încă din 1945, UNESCO s-a poziționat ca garant al diversității culturale și al păcii construite pe înțelegere reciprocă, dialog și cunoaștere.
Prin adoptarea Convenției pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial în 2003, UNESCO a recunoscut importanța formelor de cultură care nu sunt neapărat vizibile sau tangibile, dar care joacă un rol esențial în modelarea identităților colective. Convenția a oferit un cadru internațional de protejare și promovare a acestor expresii culturale, încurajând statele membre să documenteze, să susțină și să transmită mai departe ceea ce comunitățile definesc drept parte integrantă din propria moștenire.
Pentru România, această convenție a reprezentat nu doar o oportunitate de validare internațională a valorilor culturale tradiționale, ci și un apel la conștientizare internă: fără implicarea comunităților, fără respect pentru purtătorii de tradiții, patrimoniul imaterial riscă să se stingă în tăcere.
În contextul globalizării accelerate și al transformărilor sociale tot mai rapide, patrimoniul imaterial este puntea dintre generații. Este o sursă de stabilitate culturală, un instrument de educație identitară și un spațiu viu de creativitate.
Ziua de 17 octombrie nu este o simplă comemorare a trecutului, ci un îndemn la continuitate.
Este un apel adresat tinerilor, instituțiilor, școlilor și întregii societăți: să redescoperim tradiția nu ca ornament, ci ca fundament. Să înțelegem că protejarea patrimoniului nu este o acțiune nostalgică, ci o formă de asumare a viitorului.
Astăzi, la 80 de ani de la crearea UNESCO, reafirmăm un adevăr simplu, dar esențial: fără patrimoniu viu, nu există memorie colectivă. Iar fără memorie, o cultură nu poate dăinui.
