En el día de 4 febrero 2017, s-a desfasurat la Paris intalnirea de lucru intre secretarul general al clubului Alumnus, Adeline Popescu y la actriz Morena Campani con vistas a una colaboración para traer al país un espectáculo dedicado a OVIDIU en 2000 de ani de la moarte.
Nació en Sulmo. (azi Sulmona), provincia Aquila – 140 km de Roma, in data de 20 Marzo 43 i.Hr, Publio Ovidius Naso murió en las llanuras rumanas en el año 17 sau 18 in orasul Tomis (azi Constanta) . Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Tras finalizar sus estudios en Atenas, regresa a Roma y entra en el círculo literario liderado por Mesala Corvino, llevando una vida extravagante y despreocupada en medio de la antidependencia romana.. Sus obras son populares entre la alta sociedad y entre sus mecenas se encuentra el propio emperador Augusto.. Después de la muerte de Horacio (8 î.Hr.), devine cel mai cunoscut și apreciat poet din Roma. In toamna anului 8 .Hr, în timp ce poetul se afla pe insula Elba, inesperadamente, fără o hotărâre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Marii Negre. Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară („relegatio”) y no incluía la cláusula aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”). Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost„carmen et error”, Un poema y un error. Es muy probable que el poema ofensivo Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. En Tristia, Ovidio también se refiere al hecho de que „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, sobrina de augusto. Ovidiu hizo numerosos intentos, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.
